marți, 6 decembrie 2016

Capra de mers cu colindul

Capra de mers cu "Tza Tza Tza Caprita"



 Ce sa zic, de capul meu nu ma apucam de un asa proiect, dar mi s-a parut o idee tare tare draguta cand a zis doamna la o sedinta cu parintii ca i-ar trebui o astfel de capra buna pentru colindat.

Cum ma simteam tare in apele mele, n-am avut cum sa ratez ocazia si m-am oferit sa o fac eu  pe Tza Tza Tza Caprita.

Ma gandeam ca o sa ma apuc imediat de ea, dar n-a fost asta! Au aparut alte probleme mai urgente, gen ... apendicita la copil, spitalizare, operatie, apoi o raceala minunata, plina de piedici de tot felul .... in fine... se intampla! Important e ca acum copilul e bine, sanatos... eu ma indrept spre bine si cel mai important, ca sa ma pot tine de primisiunea fata de doamna, mi-a revenit cheful de mesterit! ;)
Asadar, aceasta capra de colindat, a fost rezultatul unei frumoase idei din partea doamnei, pentru care ii multumesc si o felicit cu mare drag. Eu doar m-am jucat, m-am recreat si m-am simtit minunat facand-o.
Mi-am amintit franturi de primavara.... cu niste ceapa pe care incercam sa o plivim, dar nu aveam sapaliga, asa ca am cumparat una, din care a ramas doar coada, de buna ce a fost... (coada s-a dovedit a fi foarte foarte utila, din fericire :));

Mi-am amintit de o vecina de la tara, care ii daduse copilului o camasuta rosie, acum extrem de mica, pe care am folosit-o pe post de invelitoare pentru caprita;
Mi-am amintit de vremurile de demult in care mai lucram pe langa casa si tot cumparam una – alta ... cuie, capse, ciocan...
Mi-am amintit de mobila pe care ne-am proiectat-o si asamblat-o singuri, cand am dat printr-o cutie, de o un burghiu mare, de facut gauri pentru balamele;
Mi-am amintit de inceputurile cioplitului meu, gasind tot asa, printr-o cutie, o ditamai dalta pe care mi-am comandat-o la un fierar, nestiind precis ce o sa pot face cu ea;
Mi-am amintit de o vara petrecuta la mamaie, in care m-am oferit sa ii fac mamei un raft de lemn pe care sa si-l puna in boxa (saibele, de la raftul ala mi-au ramas :))
..... inca o data de mama, ca de la ea erau pantalonii cu dungi din 
care i-au crescut capritei, asa lungi si frumoase urechi...

Si... ce sa mai zic? Sunt amintirile mele, nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar asa, ca idee, sa va imaginati ce bine m-am simtit.

Stiu ca ar trebui sa inchei intr-o nota optimista, dar trebuie sa mai scriu ceva.
Copilul meu a fost tare necajit de dimineata ca Mos Nicolae nu i-a adus “macar pentru 2 saptamani, un telefon Lenovo” asa cum avusese el grija sa scrie in  scrisoare. Povestea cu telefonul ne chinuie de ceva timp ... sa zic, un an si jumatate-doi poate. Visam sa avem telefoane, smart-telefoane, cu “taci”, cu jocuri, cu de toate .... ei bine, inteleg, si eu imi doream un aparat foto cand eram mica, si ma uitam la o cutie de vre-o 4-5 ori mai ieftina, in vitrina unui magazin de profil, banuind ca acolo se afla un aparat foto destul de ieftin, pe care sa mi-l pot eu cumpara din banii de colinde. Mai tarziu am aflat ca in cutia aceea se afla ceva substanta pentru developat :) ... deci am sperat degeaba si nici nu am putut sa imi iau aparat foto pana la 21-22 de ani. Era poate interesant sa fi avut, dar uite ca n-am murit fara. Si ce e mai interesant ca nici nu am indraznit sa le spun parintilor ca imi doresc. Cu ce om fi gresit noi sa asistam la tot felul de mutre acum ca isi doresc ei nu stiu ce si apoi se supara cand le explici ca inca nu e momentul? 
Ideea era ca m-am necajit de dimineata cand l-am vazut negru de suparare ca pe langa biscuiti, halva, plus placinta cu branza, care era pe lista, nu a gasit telefonul. Nu a contat nimic altceva, evident! Bravo! Le-am luat si eu pe toate si le-am pus prin sertare, ce sa mai zic, ca de zis, tot ziceeem ... de cand?! Conteaza ce spunem noi si explicam, cand copilul e incapatanat? Cu siguranta ca noi gresim undeva, dar urmeaza sa mai treaca ceva vreme pana o sa ne dumirim unde. 
Da, ma rog acum si-a revenit :), se pare ca nu a fost ceva grav, bleaga sunt eu ca pun la suflet.

Dragul de el! Il iubesc, dar nu pot sa il rasfat sa mi se urce in cap, ca nepoteii din “Bunicul” :)

Asa-i ca pana la urma am incheiat in aceeasi nota optimista cu care v-ati obisnuit? :)
Numai bine va doresc tuturor!
Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
Si era sa uit, chiar functioneaza, dati un click s-o auziti ce bine canta! :)


Si in completare versurile, pe care fiu-meu mi le-a aratat abia pe seara tarziu :)


Căpriţa

Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Vine lupu-n urma ta
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ne temem că te-a mânca
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Noi am prins-o pe-nserat
Şi-am venit cu dânsa-n sat,
Aşa-i din bătrâni lăsat
Cu căpriţa de umblat.
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Foaie verde şi-un grăunte
Asta-i capra de la munte.
De la munte din Carpaţi
Ce tot umblă pe sub brazi.
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Capra noastră-mpestriţată,
Ce stai aşa supărată?
Spune doar făr’ de necaz
Ai mâncat tu ceva azi?
Behehe, behehe, behehe, behehe,
Behehe, behehe, behehe, behehe.

Foaie verde de alună,
Ia-ţi căpriţă sara bună,
Hai căpriţă, hai afară
Că la anul venim iară!
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa.

Foarte frumoase versuri, eu nu le-am stiut niciodata, acum promit ca le invat!
Si inca ceva, dragutul de copil, a apreciat foarte mult caprita, a dansat-o de podea, .... a sucit-o pe toate partile, ... si ... i-a facut si doi cercei!!! (Apropo, i-a trecut de tot de telefon pe ziua de azi, fhiu! Bine c-am scapat! A fost o zi tare frumoasa! :))

Acum ia priviti ce zambet sugubat are caprita noastra cu cerceii!


 Ei?? Daaaa, frumosi tare! N-aveti ce zice, oricat ati fi de pretentiosi! :)

....cercei rosii, din fir, dat pe furculita, asa cum l-a invatat doamna. Multa sanatate si fericire ii dorim doamnei, ca taaare cumsecade mai este!
Pe copil nu pot sa vi-l arat, ca e secret, dar cerceii ...mai de aproape? ....Cum sa nu?! :)